marlena -
Din volumul "Uitarea dinainte", Ed Jacques Bremond, 2002
pentru a nu închipui
decât trupul gol
al deșertului
pentru a nu asculta
decât limitele
apropierii
se dezgolește duna
din disonanță
în disonanță
prea joasă frecvența
undelor
atât de gravă
încremenită
undă după undă
înghițită
în ne-spus
Poezie:
Comentarii
Aranca -
ce descriere stranie a desertului! nicaieri nu am vazut aceasta comparatie intre dune si sunete, ca si cum ar putea fi materializata, palpabila, frecventa undelor.
yester -
... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
lucian -
numai un bun cunoscator al teoriei muzicii putea concepe un astfel de poem.
Ram -
Scuze pentru interventie, este o eroare pe pagina: un titlu al doamnei Marlena Braester apare la un text de-al meu.
Virgil -
imi cer scuze lui Ram si lui Marlena. Greseala imi apartine si am remediat-o