toate lucrurile pe care le iubesc tind să devină distanțe
și morțile își împacă mereu viețile speriate
cu flori sădite în pământ
cuvântul lipit de piele
cuvântul care îmbracă piele
și toate gândurile răsfirate în palmă
pe coridoare mor pași
cu femeia mimându-și umbra
și ochii încolțiți de iubire
pierd memorii într-o margine de lume
sunt o bucată de cerc
un paznic mut
Poezie:
Comentarii
Ioana Dana Nicolae -
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
bakemono_ella -
multumesc Ioana, o sa tin seama la regulament. uneori , cam des..., uit si postez concomitent, voi fi mai atenta, promit. va invit sa fim cercuri
Ioana Dana Nicolae -
Da, se pare că poezia ta e mai clară, a prins conștiință de sine. Ai multă forță, știu din vechile tale texte, dar trebuie s-o folosești cu talent, să fii mai atentă la expresie, ca în această poezie. Îți urez să fii la fel de exigentă în viitor.
bakemono_ella -
ioana, multumesc pentru apreciere, imi voi tine antenele ridicate, fii sigura ca si de acum inainte! ionella