Green Day

imaginea utilizatorului Ram

Închid iar ochii
să mi te redau.

Înclin vitralii
ca să te culeagă,
aproape liniștit de depărtare,
să-mi lenevească ziua asta verde
într-o matriță
de turnat culoare.
Și-n cupe șlefuite de aramă
cu palidele gesturi să revii,
sunt adâncită-n sălcii
și mi-e teamă
să mă încumet iar la a face copii.
Topesc alături
în comete goale
umărul tău învolburat
și seara aceea cu ninsori pe poale
cu trenul rupt.
Mai știi
cand ne urcam in bastioane
cu-armura nouă pentru împăcat
și-mi povesteai
că inelarul tău mai are
un rest de rană
pusă pe-alintat?
Îți trec pe frunte
un descântec școlăresc
să-ți moaie crusta de întunecare.

Să nu mă cauți,
am zile numai șapte,
numărătoarea-i frântă
oricât de insistentă-aș fi.

Comentarii

titlul m-a atras, continutul insa nu, din pacate. chiar am gasit citeva rinduri hilare: "și mi-e teamă să mă încumet iar la a face copii." finalul ambiguu, confuz.

Remarc "să-mi lenevească ziua asta verde/intr-o matriță/de turnat culoare." si "am zile numai șapte,/numărătoarea-i frântă". In rest... numeroase clisee, versuri de umplutura si pe alocuri rima, care intr-un astfel de text chiar nu isi are locul. Parerea mea... Ialin