un liliac roşu pe cerul verde zboară în opturi
abia am scos pălăria şi ochelarii de soare
- mă voi bronza în razele pămîntului -
şi am coborît de pe nor.

iată cînd stai cu privirea în sus lumea pare albastră
iarba îţi mîngîie faţa ai vrea să leneveşti astfel zile în şir
să se oprească naibii soarele ăsta din rotirea în jurul pămîntului.

nu e neobişnuită trecerea elefanţilor ei sînt mari şi se hrănesc cu nori
pe unde trec se vede mai bine pamîntul razele albastre atrag zburătoarele
copiii dau la undiţă să le prindă
să le mănînce crude aşa cum părinţii i-au învăţat.

liliacul a căzut
copiii şi-au luat plictisiţi zborul
păsările s-au dat la fund
şi lumea a devenit altfel.

pămîntul se învîrte prosteşte în jurul soarelui
elefanţii fac zgomot şi se spală cu trompele pline de păsări ce îi ciugulesc
pînă îi termină.