akytreol

imaginea utilizatorului Lentib

eu cred că există magie albă
iată sperietoarea îmbrăcată în pijamale din pădurea de akytreoli!
când ajungi în dreptul ei
aruncă un zar și mângâie-ți fața
o să auzi un râset de copil fugind după minge printre ecouri
dungile veștmântului vor coborî asurzite
încleștându-se de ramuri precum flamurile de război

un fachir a intrat în greva foamei
limbile de foc îi dau târcoale dar el se răstește la ele
plecați!
și focul își schimbă dansul de cleopatră la margine de luminiș
acolo am văzut prima dată coastele șuierânde ale vârtejului
le-am descântat și le-am pus dinainte jăratic să-l mănânce

pustnicul coborât din gâtlejul pădurii
a turnat elixirul sub ochii mei
oasele descărnate se îmbrăcară în piele și o ființă mitică
jumătate albatros jumătate felină își plecă grumazul adulmecând potecile
în mine a țipat atunci o sperietoare arsă pe rug
înlăuntru cenușa s-a așezat
dar culorile în care mă pictaseși nu s-au scorojit

soldatul ce a vestit erupția gonea nebunește
prin lavă pe un car de luptă
l-au găsit cu mâinile întinse spre o frescă

în pădurea încremenită de lângă vezuviu am văzut o pereche de îndrăgostiți
ea era o păpușă voo-doo
iar el un cerc tangent la o fereastră nezidită