numele meu este celia
am noa-şpe ani unu optzeci şi pa-zeci de kilograme
şi mi-e teamă că sunt prea grasă
în fiecare noapte visez că alunec
într-o oală plină ochi cu moluşte
mă lipesc de ele şi le înghit
dar sunt şi mai flămândă
îmi perpelesc gândurile sub capac
din abur sau poate din cer
picură stropi de grăsime

tresar din somn şi-mi scot pachetul anticelulitic
din jurul mijlocului încins
îi spun centură de castitate
prin care ţin viaţa în mine la foc mic
se aude cum fierbe încă sub piele
am o stare febrilă deşi-s sănătoasă tun

îl sperie pe micul mozart papagalul albastru
stă ceasuri în şir cu ochii fixaţi pe uşa coliviei
este convins că mişcarea ei aduce mâncare în vas
din ciocul unei păsări mai mari
mă îngână mereu sunt celia şi-l iubesc pe mozart

el nu ştie să cânte dar îmi imită tăcerea
strigătul înspăimântător al uitării
uneori noaptea se zbate să smulgă timpul
din ghearele ceasului
îl crede o pasăre mai mare
tic tac tic tac

de la o vreme viaţa mea se asemănă
tot mai mult cu mozart
o imitaţie de sunete

sunt celia
tic tac tac tic