șterg fără chef sms-urile așa cum strâng hainele
purtate prea mult timp le îndes în pungi
de unică folosință pentru sufletele obosite
ajung prea târziu sub pământ
cârtițele de peste zi repetă totul cu o lentoare
ce te poate scoate din minți
și ce rost mai are că eu sau tu ne interzicem
în fond fiecare e irespirabil
o ruină
un stâlp de susținere pe o stradă goală și umedă
cu pisici alergându-i printre picioare

așa trece timpul pe aici voiam să-ți spun
că sunt bine irespirabil o ruină
probabil citești un poem de o'hara
și te gândesti la eliminarea prin percepție
a singurătății
cât de temător ai devenit dumnezeule

răvășit enigmatic deprimat
cu trupurile albastre după tine
așa cum ți-am spus odată
că o să se întâmple