adevăr îți zic: ceea ce ai de făcut, fă repede

am intrat înăuntrul inimii tale și ochii mei au văzut și mâinile mele au cunoscut că tu ești stăpânitorul inimii mele. nu te mira că îți zic: prinzătorule, unde locuiești? unde e altarul cu douăsprezece fecioare și unde îți sunt mâncătorii de lăcuste și băutorii de miere sălbatică? și glezna, ficatul, gâtul și gura? unde ne sunt umerii?
al cui ești tu atunci? al pielii? fierbințeala coapselor tale de ceară nu va potoli setea limbii tale deasupra ochilor mei, învelitorul meu, nu-mi vor astupa gura de carne. pentru ce mă ispitești cu slovele acestea scrise pe chipul acesta de orb, pentru ce jură nebunii aceștia că m-au văzut pe scaunul de naștere? și tu, cine spune îmblânzitoarea de limbi că sunt?
sunt eu păzitorul fratelui meu, risipitorul de lapte? sunt eu sare pentru sânul acesta? rodul pântecului tău și lumina celui care umblă pe umerii îngerilor de var stins? de câte ori să te-nghit și să mi te arunc în iesle să simți călcâiul uns cu oțet și gura ta cu mierea gurii mele? să fiu eu cel mai mare dintre potopuri? și al treilea?
întinde-te pe trupul meu drept ochi peste ochi dinte peste dinte și iubește-l cu trupul tău și cu sângele tău, după chipul și asemănarea noastră. suflet pe suflet trage să vâslim. adu-ți aminte: când obosim să lepezi trupul acesta de împărat, la stânga și la dreapta cetății lui iuda, tu, stigmat al oaselor mele pline cu aer. și dacă ne doare inima lui dacă se întunecă ochii lui și ni se termină saliva lui și întinderea de aer adu-ți aminte că eu locuiesc în mijlocul limbii tale, fețelor tale, tălpilor tale, spinilor și cuielor tale înfrunzite, al lespezii dată în lături.

adevăr îți zic: nu găsesc nici o vină sărutului acesta