ar trebui să nu mai ascundem varul și cânepa ci
să vorbim simplu
în clasicul alb-negru al cioplitorului de unghii
vopsind parasolare tăcerii viitoare
în felul acesta, vocala a va fi amăruie
iar vocala u va veni din urlet, usturoi, ulm, uguit

vom auzi
râsul ascuțit al cuvintelor roșii,
viespi senzuale ivite în vârful buzelor
deși
la început au fost
un proiect mental verde,
o păsăre de mentă clocită de țestoasă

întârziind explozia sonoră
a prins-o întunericul într-o peșteră
cu soldați albi
acolo, un monstru lingual a izbit pasărea
vrând s-o ucidă
între stâncile siciliene ale alveolelor dentale și ... cuvântul
s-a născut livid

după un scâncet roșiatic, vocala a
a devenit vocala nașterii
iar u, vocala întunericului lăsat în urmă,
o humă în cripta dospind de șerpi a minții
da
da
un humus saprofit
sarcofagic
sarmatic
îmbătrânind la trecere a vămilor in gola
sub bolțile unui palat dur
de a cărui arcade nu se agață trandafiri ci
fire din care o să țesem
altarului o duminică

simt firimiturile de anafură ale zborului când
umbra iscodește
terminația nervoasă a pietrelor