ochii fug spre uşă
uit numărul cauzei penale suspendate
imaginile interzise ale copilului decedat
scris atât de mărunt în carte
era prea mic pentru a mai trăi
gândeam la copiii mei
brusc mama şi tata mă privesc tineri şi fericiţi
dintr-o primăvară când abia mă născusem

ascult gândul repetându-mi cuvintele dintr-o melodie
că nu am dreptul să mă mint şi să mor
goală de genul "ţara mea" îşi plânge haina arsă
tremurul vocii pare la un moment va izbucni
într-un rîs nebun
da
lumea e bună şi rea

Îl caut dar nu pot să-i povestesc
pentru că şi eu sunt lumea
obosită de atâta glod
s-a topit zăpada şi nu mai am unde mă ascunde