"I call thee, beloved one,
To love me more than anyone
I bind thy heart and soul to me
As I do will, so let it be."
(annonymus)

pana înmuiată în sîngele meu
a picurat pe oglindă ultimul vers
și gîndul de mîine
nu se va naște creștin

atunci
aprind luna
deschid Aradia
și strig cele patru colțuri
mințile se prefac în șerpi ce răscolesc
și fluturi ce bîntuie
în grotele unde
nici ziua nici noaptea nu se știu

acolo te găsesc
cu fruntea în mîini
obrazul tău palid
lipit de fața întoarsă a lumii

voi pedepsi lumina dăruită
cu întunericul ochilor tăi
și goală voi dansa cu
glezne zdrelite în cioburile
lacrimilor tale

lichidul vieții ți-l voi soarbe direct din inimă
și bucată cu bucată te voi hrăni jivinelor mele
cu venele voinței descărnate te voi privi
neputincios si pur
destrămîndu-te-n mine
o ceară căutînd scăpare înaintea focului

otrava și pumnalul
mă așteaptă pe masă
alături, un poem cu gust de
dragoste neîncepută
ți se zbate în glas
și nu pot împinge sfîrșitul
pînă la capăt