APĂ-izvorul alb adună val cu val
urne cu cenușa lumii.
Se apleacă peste maluri
trecători veniți să-și spele umbra.
PĂMÂNT-lipește-ți urechea de pietre!
Rădăcinile copacilor au inimi.
Se zvârcolesc în mormânt
morții noștri îngropați prea târziu.
Cineva strigă pe altcineva.
Pe care din voi îl cheamă Omul de azi?
Să chemăm un preot!
SOARE-îl învinuiesc cei ce au umbră.
Să coboare! Să coboare! Poate știe el
dacă există Rai sau nu.
Surâde cu stele. Răsare în șapte culori
chiar și pentru cei orbi.
CER-nu-i al nostru!
Oamenii visează totuși
că o să-l spargă într-o zi în bucăți
și-o să-l împartă ca pe o pradă.
Poezie:
Comentarii aleatorii