un pumn de cuie lungi
mi-a înfipt în coaste și în umeri,
când trec printre oameni le simt fierbinți
înroșindu-se
îmi ridic armura ca o broască țestoasă
mergând să moară domestic
pe o bancă de piatră

noaptea li se face frig
în locașurile din carne
vânturile pătrund șuierând ca un triangle
sunetul cuielor reci e inconfundabil
ruginind cu fiecare zi trăită departe de tine

fără dragoste,
zile inutile
durerea îmi înfinge tot mai aproape de centru
cuie subțiri și albe,
cuie cu unghii roșii
asemeni femeilor care te-au iubit
al căror gust sălciu îl simt
apăsându-mi pe tâmple