Lentib -
în cea mai bună versiune a ta
o fărâmă de iad tot ar fi fost la îndemână
ca un marsupiu
un fruct al suferinței
nu simți ruperea
nici dacă îți lipești urechea de piept
ca pe o linie de cale ferată
în așteptarea trenului
doar fire de păianjen pleacă din omoplați
o plasă între muchia nopții și
cearceaful alb-gri
în care poți prezice trecutul
Poezie:
Comentarii
- aş -
a.a.a. -
"un fruct al suferinței" - aş elimina acest vers.
calea ferată
nicodem -
iar eu aş elimina versul "în așteptarea trenului". pentru că în aşteptarea trenului nu-ţi lipeşti urechea de calea ferată, ci pur şi simplu aştepţi. şi dacă urechea e lipită de piept, atunci ai putea să simţi ruperea unui atac cardiac, eventual, dar nu apropierea unui tren. acolo mi se pare că trebuie refăcut.
E de discutat acolo,
Lentib -
și eu am ezitat în lăsa acel vers.
În schimb "în așteptarea trenului", este important pentru închegarea poemului. Pentru că nu e vorba de așteptare ci de acțiune. Se știe că șinele vibrează cu mult înainte de a se auzi sau vedea trenul (nu e vorba să fi experimentat neapărat, măcar să fi văzut western-urile; eu am locuit ceva timp lângă o gară și chiar am pus urechea pe șine, cu gașca de copii) și atunci strofa poate fi văzută în altă lumină.
Mulțumesc pentru comentarii.