Păreai că dormi, pe-atîta de frumoasă
Nici nu visam că Moartea te-nviase
În nemurire. Carnea-mi de pe oase
Coboară în pămînt fără de Coasă

Şi-mi dezveleşte sufletul. Miroase
Pur a zambile şi-a tămîie-n casă.
Şi spiritu-mi cuprinde mîna-ţi. Groasă
E veşnicia. Te iubesc în joase

Cavouri şi în Cer, iubito. Strigă
Spre mine Viaţa tocmai în avînt.
Mă-ntorc, iubire! Nu-s stăpîn şi rigă

Pe calea ta, pe drumul tău cel sfînt.
Şi lacrimi sure-obrajii îmi irigă
Şi eşti a mea atîta: în cuvînt.