trecuse revelionul toți culegeau de pe mașini zăpadă

deschideau aripile zburau peste orașul deschis

atunci ai întrebat el ce zice eu am răspuns

dacă optimismul este becali și puritatea încă

mă mai gândesc cine poate fi dacă maria tereza mi-a stat

pe buze ca o scamă de melană dacă viața asta ar fi un pai

prin care să pot trage pe nas tot ce au nins toate iernile

dacă toate acestea ar însemna ceva

și nu am terminat ce aveam de gândit de raționat nu am

terminat orgasmul meu aștepta schimbarea vitezei

sau deschiderea portierei sau poate o tetieră comodă

se aburiseră geamurile afară era fierbinte înăuntru ursul

polar de pe bord scotea aburi pe nări

iar eu mă visam pe un munte de sare

în timpul dezghețului tu se făcea că erai prins

într-o crevasă cu capul în jos te prinsese exact atunci

îți era teamă de fiecare picătură care se prelingea

de fiecare grad celsius în plus de fiecare mișcare tectonică

el privea asta ca pe o zeificare ca pe o mumificare în eractie

a fiecărui oscior pe care degetele ei se odihneau

ar fi trebuit să fie pretutindeni iarna ar fi trebuit vară să fie

numai acasă el să o desfășoare ca pe un covor de rugăciune

pe ea să îngenuncheze cu fața plecată să numere ciucurii

încet să se ridice cu ea pe ea și să zboare peste cei ce zburau deja

să lase o dâră de reacție în urmă un oblic monolit cu un capăt

în cer care să reziste veșnic cu cher și gândacii de bucătărie

după toate bombele atomice cu hidrogen biologice sau altele

maimuțele să-i pipăie muchiile să rânjească jucăușe să-l atingă

să-și lîngă degetele să se cațere și să nu ajungă niciodată la ciucuri

de ce tot caută ce dorea să găsească pe cine cum să arate

copiii se zgâiesc pe ferestre le șterg cu dosul mânecii

înăuntru toate sunt rânduite ca într-un dezastru încremenit

nimic nu mai palpită pereții capitonați așteptă semnele înghețului

până acum uite mă uit la ceas până acum nimic

de la pupitrul de bord nu a lăcrimat casetofonul nu s-a deschis

ochelarii de soare nu au căzut din torpedou dacă până acum

nimic nu s-a deschis și toate s-au strâns toropitoare sub avalanșă

dacă totul este ca înainte și nu este destul și nimic nu mai poate fi

mă voi opri din zbor pentru ultima oară și-ți voi împacheta

mașina de scris pe care o dorești într-o pungă de la one dollar store

o voi îngropa în dulap îl voi încuia și-l voi aruncă în iore cu tot

cu mașină garaj cartier și inima mea

...