în curând vei zice în curând luminile se vor aprinde îți aranjezi hainele în vitrină mândru de reflecția ta iată-mă sunt în carne și oase înaintea lumii drumul se întinde ca niște mărgele mă dor tălpile doar cinci minute și intru în casă mă lovește un val de căldură peste frunte nu știu ce să fac prima dată mă trântesc pe canapea și închid ochii
un fluture îmi intră în gură
un fluture mă înghite
am uitat să-ți spun azi ai născut în mine o agresivitate de neînvins citeam jurnalul lui a. n. și-mi venea în cap sintagma "falsul din fals" așa că o scriu aici aparent fără motiv nu-mi face bine aerul ăsta am visat că alergam pustiită poate doar câteva persoane mai importante restul
uite așa se strivesc fluturii
să nu plouă
crește din mine fatalitatea ca o floare cineva ar vrea să deseneze asta uneori e bine să nu aflu nimic doar să pipăi obiectele doar dinții aceștia ne strâng la mijloc am pe ochi niște bandaje din tifon mi-am imaginat mâinile tale pe fiecare
țâșneau copii de lapte până am sorbit dintr-unul apoi am sărit pe geam pământul părea destul de aproape toți au o mamă o femeie cu gâtul lung femeia cu gâtul cel mai lung ea strânge aerul îl face cocoloașe îi îngân sunetele o, urcă lumina peste sufletele mele încep să le vorbesc corpul meu e cât un soldățel de plumb el răscolește corpul meu nu credeam că lucrurile nu se mai schimbă nu acestea
mi s-a părut că ai zis sunt trist
și nu a fost imaginația mea