aripile cuvântului legate-s de trăirea ce m-apasă
căci mi-a prezis truda la grajduri și-nălțarea
cu ea lipit-am pană lângă pană
și am luat calea drumului de aur
în catacombe-ascunse visele țes pergamente
tăcerilor să le albim nespusa pe-al cernelei pat
ia-mi inocența par a spune cuvintele
ce în alcov și-așteaptă mângâierea
dar toată carnea-nfiorată de-așteptare
se-ascunde în adânc de suprafețe goale
lăsând vederii vasul, forma, doar un nume
ce caută în van să afle dacă a fost cine-a fost…