îmi bate iar la geam secunda
cu palimpsesturile ei
în gând mă tachinează unda
suspinului... mi-s anii grei...

mi-s anii albi cum e bumbacul,
ca blana unui urs polar.
stau goi, înghesuiți în sacul
de fier al unui samovar.

averea mea de șase ruble
cu eticheta made-n china
uitată e, pe rafturi duble,
și-o roade viermii și rugina.

dacă-mi aduc aminte bine
am trei copii și o nevastă,
printre trofeele (puține)
un junghi săpând dureri în coastă,

am o invidie beteagă,
un vraf înalt de necuvinte,
amorul propriu, ce mă neagă,
un vis cu șaisprezece cvinte

dar îmi lipsește supărarea
m-aș mulțumi și cu nimic
mi-ajunge zahărul și sarea
vărsate-n suflet câte-un pic.

e-o vârstă goală de secrete,
nedumirită și nătângă.
recent, o ploaie de regrete,
o face tot mereu să plângă...