cu dimineaţa în furca sprâncenelor
o întindem ca nişte foarfece scăpate din frizerii
printre bolovanii ieşiţi la păscut

lăsăm lumina să se zbată în urmă
să se rostogolească sub copitele norilor

din când în gând ne oprim
pentru a ne privi prin ochii unui nasture
fericiţi şi lipiţi
de pereţii cubului de gheaţă