gândul femeii se realizase
dincolo de pragul închipuirii
căutarile lungi pline de întâmplări
își găsiră la vremea coacerii
bărbatul potrivit să-i poarte sâmbetele
care-i brăzdase trupul
de trei ori în cațiva ani
împlinindu-se pe sine.

timpul a trecut, copiii au crescut, au plecat
bărbatul s-a stins și tumultul s-a terminat
viața ei alunecând în pustiu

am citit
pe file îngălbenite
istorioara

nu știu adevărul viu
cuvintele puține se dezvăluie
înțelesul lor
rămâne o întâmplată tristețe

acum încep să-mi adăpostesc iarna
de viitoarele umbre de singuratate
de moarte am să cer sprijin
celor ce pot sa-i amâne venirea