silvius -
Vântul în piramide
încă de copil mă urcam pe pereţi
oasele-mi erau maleabile
de la căzătura din cireş
mâinile mi se întrepătrund
cu gândurile
şi învârt cercuri largi
sub ceasul vechi
clipele curg ca nisipul
şi-n palmele mele nu-i
decât vânt în piramide
trag cu ochiul
podoaba sprâncenelor tale
se ridică
îmi par că se miră
de-mi vine să-ţi pun ochii
în expoziţia mea convenţională
de trofee vânate
şi
neexpuse.
Poezie:
Comentarii aleatorii