lim
se sperie
de umbra ta
îşi ascunde tremurul picioarelor
după curcubeu
pe care îl apucă cu ambele palme
şi îl întinde pe faţă

lim
credea că nu se mai teme de umbre
s-a antrenat cu propria umbă
pînă cînd curcubeul a devenit alb

pe atunci era singur
îşi asculta glasul
cum păsările din colivie
puse înaintea oglizii
cînta
pînă curgeau frunze albe din soare
alerga printre ele şi umbra după el
neagră şi moale
o lua în braţe mai întîi cu sfială apoi cu încredere
aşa s-au împrietenit

lim
întinde mîna şi priveşte cu teamă
ca nu cumva o rază cît de firavă
să proiecteze
strîngerea mîinilor
ca o gură de umbră cu colţi.