uneori trebuie să citești
pînă îți pleacă ochii din cap
ca niște dezertori epuizați
dintr-un război pe care nu îl mai cîștigă nimeni
alteori citești
ca și cum ai trăi în vîrful unui copac
în fiecare zi uitînd tot mai mult
de pămînt și furnicile lui oarbe
devorîndu-ți rădăcinile
dar cel mai mult citești
fără să știi că toți acei oameni
care mișună în fața ta
răspîndiți pe pagini și volume
nu există
iar foile sînt albe
ca un gol în care atingi cu vîrful degetelor
ploaia