Dacă voi veni, ține minte
pregătește camera rece dinspre grădină
cea cu masa rotundă de stejar
Poate în jurul ei, meditând în tăcere
vom înțelege, în sfârșit
de ce ne rătăcim prin locuri neumblate
și apoi obosiți ne întoarcem la casa de suflet
cu ferestre și obloane scorojite.

Cine știe,
poate vom rostui viața
ca un castel construit din pietre late
pe lângă care trece, leneș, râul
cu o ceață în anumite zile
în care comunici cu florile
puținele bucurii
din durerea genunchilor
pe piatra umedă în lacrimi.