Va veni o zi
când braţele
vor strânge la piept
doar umbra ta

cineva nevăzut
o să-mi poarte privirea pe umeri
la zeci de ani lumină depărtare
temător
că într-o dimineaţă
mă voi trezi
statuie
plină cu amintiri

mi-e teamă
că strigătul chemărilor tale
mi s-ar pierde prin surzenia urechilor
şi inocenţa zâmbetului meu
are să-ţi rănească
zborul
spre propria-mi destinaţie

după o mie de ani
voi scoate ţărâna
care ţi-a acoperit cuvintele
am s-o pun peste oase
sau mai bine
peste începutul tău de inimă.