am inventat auzirea cu palmele descoperite
prin care se prăbuşesc literele
dar
nu am cumpărat nicio inimă
pentru că este mult prea devreme şi respir la sânul tău toată albirea
în plus nu mai este niciun chioşc deschis să cumpăr piepturi împlinite
la ora cotcodăcită ca un punct primar de toţi adoratorii
mai mult decât atât
la ce bun să port în mine încă o bătaie
oricum sunt sictirit de ţipete
înainte de apariţia colţurilor în curiozitatea cărnii
astăzi
sunt plictisit până la epuizare de tămbălăul pe care trebuie să îl port în braţele
împrumutate de la un bun samaritean întâlnit într-o ciornă

ştii însă ce e absolut uimitor prietene?
sunt frecventat de câini
cu fiecare pas mai aproape de locuinţa mea
aruncată spre vârful singurei constante

mâine
voi încerca un upgrade bunului simţ
poate reuşesc să aflu un corespondent
în locul autohtonului mucegăit sub taste
până la dispreţ