Cel mai rău este când zilele se pierd
ca niște frunze aruncate de vânt
când nopțile sunt ude și reci
și tu vrei să fie altfel
o terapie prin spargerea clipelor
pe umerii ondulați ai iubitei.

Este nepotrivit să prinzi ocaziile
perioade simple, de poveste
când strigă-n tine cuvinte ciudate
ca niște pietre grele, ascuțite.
Dorești să le simți în carne durerea
fără urma superbă a trecerii
gasești locul vindecat,
doar o umbră acoperă de multe ori
locul bântuit de moarte
ca și cum tot ce s-a întâmplat
a fost o iluzie
căzută pe ochii tăi
împăienjeniți de așteptarea
mută a luminii.