Ogar fugar, adulmecând prin vise,
Rămas în pas, heraldic, sunt oprit.
Tot aşteptând o vrajă dintr-un rit,
Să rupă nemişcarea cu ucise
Ofrande sângerânde, pe granit,
Speranţa o hrănesc ca şi Ulise.

Sub pulbere de lacrimi, ca sub rouă,
Simt cântece de muguri pe sub tors.
Privirea, dinspre oameni, am întors,
Învăluind în puf de păsări, ouă
De şarpe, ce otrva cald şi-a stors,
Pe sânul ce-ncălzea un vis în două.

Poate-ai să vi, ca şi Euridice,
Călcând pe paşii mei, ciopliţi în dor,
Şi poate-n cerc, vei vrea, cocor,
În zbor rotund, iubirii, două spice
Să-i pui sub aripi ca să se ridice
Peste covor de nor, în alt decor.

Blestem şi legământ dinspre tăcere,
Cocoaşă fără sens pe umeri port.
Tu naşa unei nopţi, în care mort
Rămân, sperând la înc-o înviere,
Aprinde-mi farul, să ajung în port,
Să pot să port tăcerile din sfere.