Pot fi văzut pe stradă-n oraşul cu turnuri,
trec femeile înalte cu trupul subţire
pe trepte şi sub arcade expunându-şi sânii
privirilor ceţoase ale bărbaţilor în vârstă.

Se opresc cu plăcerea ascunsă a odihnei
la formele încrustate în amintirile lor.
Nimic nu-i mai frumos ca zâmbetul şi iertarea
nimeni nu se miră, nimeni nu huleşte,
e pacea pe care soarele o prinde-n raze
cu-n zâmbet pe ceasul din turnul sfatului.

Cade peste acoperişuri aerul umed
ca un balsam al ploilor mărunte şi dese
abia respirabil pe străzile înguste şi lungi,
iluminate colorat ca într-un carusel
în care turnurile dau roată oraşului.