simt în mine un corp gol
o stradă ruginită prin care intră și ies
bărbați fără permis de conducere
simt o volbură ce se-ntinde
și-nfășoară întregul esofag
în mine sunt acordate piane
în mine se vorbesc toate limbile
ca-ntr-un turn al nimănui
văd umblându-mi pe mâini oameni cu lopeți
cruci clopote și îngeri
se circulă ca-ntr-o bilbiotecă făr' de cărți
simt în mine un corp gol
și-o oază de lumină
e o tăcere care m-adoarme
vibrează din când în când atinge maxilarul
și ninge peste cuvinte
vin toate acum în mine cu ani de-nsingurare
și, doamne, mă lași tu șarpelui adamic
muțenie-n pustiu
simt în mine un corp din ce în ce mai gol
și vreau să-mi sărut glezna stângă
să pot umbla cu sufletu-mi de mână