Să pot înlătura fiecare întâmplare,
să hranesc cu ea ziua și noaptea
când norii încep să verse lacrimi
să mă retrag aproape de râu.
Să mă desprind încet din ceața amintirii
fără să râdă lumea de mine,
să-mi deschid largi ferestrele dragostei
și să respir aproape de dorințe
libertatea sufletului lipsit de împlinire.

Tu să te smulgi din chingile căutarii
și să ții drumul pe râu în sus,
ai să mă găsești pe mal la moara de vise,
unde macin de prea mult timp.