nu-mi doresc păsări care vorbesc
faptul că învaţă să cânte este un exerciţiu de
adaptare la singurătate copacii scuipă
omizi cu gust de cloroform şi tu încercuieşti zile
despre care nu ştii mai
nimic am pus tăbliţa deranjaţi inima mea
fascinantă imprevizibilă plină de vicii
la o ţigară şi-un ceai cu vanilie
sunt primul colibri impresionat de curenţii de
aer mă invidiază femei
nopţile în care hainele nu stau foarte bine pe ele
sau ai altă idee despre
moarte n-am reuşit să privesc până jos îmi
vine mirosul de sânge un
înger mă trage inconstant în principii
azi e rândul meu voi iubi fără minte
cine ştie ce gândeşti când te naşti trece şi
un element muzical apropo de suflet
cu ombilicul tăiat mereu nemulţumit de
ce-i fac
dar n-am chef de ipostaze unde apar imoral
în reflectoarele lumii nu vreau un
gest disperat să-mi pun aripile trimise prin el
setea nu este semnul cel bun
ne-am înţeles fără întrebări despre mine
ceilalţi au plecat