ceața s-a oprit peste oraș
cu picioare lungi de pian alb
calcă prin acoperișurile sparte
gîndurile oamenilor ies ca un abur
pe la colțurile străzii
mămăliga fierbe mocnit
printre perne și cărămizi
un cîine mă privește cu singurul ochi deschis
ca și cum ar privi o eclipsă
sau poate întoarcerea unui extraterestru
din diaspora