Că începutul a sfârșit-o cu mine.
Așadar, blocheză-ți iphone-ul și respirația.
Și execută după mine manevra Valsalva.
Să nu-ți sară din inimă valva.

*

O zi ca oricare alta,
o zi ca o târfă penală
în uterul căreia
o târfă mai mică,
o târfă nenăscută încă
visează demonic
pe spatele altcuiva,
se joacă de-a dumnezeu
cu lumea în vorbe
de genul:
te prostesc,
prostituându-mă,
te prostituezi,
prostindu-mă …
O zi în care
nu încerc altceva decât
să-mi fac datoria de medic la modul
cât mai onest posibil.
Sting lumina și aprind ecograful,
aplic gelul, iau sonda în mână
și îi solicit celui de pe orizontală
să inspire profund, iar apoi
să își blocheze iphon-ul
și respirația.
Cum stau cu ficatul?
mă întreabă cel de pe pat.
Păi, acum,
stai culcat
cu tot cu ficat,
îi răspund.
El râde.
Surâd și eu.
Până aici,
nimic depistabil,
nimic detestabil,
din punct de vedere sonografic.
La un moment dat,
îmi simt expirul blocat,
asemeni unui lift între etaje,
undeva între
ultrasunete și întuneric,
iar telefonul setat pe vibrații
mă anunță că cineva
tocmai se logase pe conturile mele
de pe wordpress și facebook.
Sting ecograful și aprind lumina,
să ne auzim mai bine
și numai de bine.
O zi ca oricare alta,
o zi ca o târfă penală
în uterul căreia
o târfă mai mică,
o târfă nenăscută încă
visează
că trăiește periculos.