Scrii mângâiate doruri desuete
Cu mintea roaba pofte-i în amurg
Onoare ție vrednice poete
jumate om jumate demiurg.

Batista albă de la piept e rece
Și-n mâini sărace chipul ți-l mai strângi
Această soartă scurtă care trece
N-ai lacrimi cât ai mai putea s-o plângi.

Din milă scrii iubirea ta robită
De-amorul Cleopatrei fără soț
Cu vise îndrăcite de-o ispită
Muști inima frumoasei ca un hoț.