sunt un șoim care îți apără umerii
zbor de trei ori pe zi să știu
de câte ori îți potrivești după mine
sufletul într-un ceas ticăie rar

nimic din ce împărțim la apus
nu se-mplinește în cărțile pe care le-ntind
arunc un băț apelor de deasupra de cer și
nici o maree nu rămâne în larg

ce bătaie de vânt se-aude în umerii mei
mă iubești pentru că zbor nu vei muri
am oase de păsări