Pământul fantomatic
rotund ca adâncul unei lacrimi
alunecă în nemișcarea ochiului
ca o iluzie
născută din întunericul viu
cu zbateri sălbatice
de vise
umflate în pene

apoi adulmecă detenția timpului
din peștera urșilor

îl strig

neputincios
se întoarce doar ecoul

deschid pleoapele
închipuirea-i
nimic exploziv.