Mă descotorosesc de mahmureala din gânduri,
mai sunt câteva de limpezit,
se întorc căruţele cu sânge proapăt,
să facă închisoarea inimii
suportabilă
în camera de singurătate.

Anii îi descompun scrijelind cu semne
pereţii scorojiţi de varul bătrân,
sub temeliile lor şubrede
fac subzidiri de dragoste
cu piloni rezistenţi la schimbările de vreme.

Plăcerea ta
este muşcătura din carnea fierbinte
prin care te saturi şi torci.