Te-ai jucat vreodată cu Tăcerea
suflu acela de care ai nevoie,
să te simţi viu,
iar gândurile să-ţi atingă
carnea speranţei pierdută pe drum?

Ai luat vreodată de mână Tăcerea
fugind prin resturile
unei dorinţe
sărutând-o, în timp ce-o priveşti
în ochi
alinându-i durerea neputinţei?

Te-ai jucat vreodată cu Tăcerea
în curtea dorurilor strânse,
în falsa sticlă
unde se adăposteşte copilăria ignorată
…de tine?

De te vei juca…
o să te prindă-n
servieta luminii,
fără cifr’,
… iubirea!