GPS-ul îmi spune să mă opresc la
următoarea stație de benzină
noaptea e albă ca lîna
luna umblă îmbrăcată în piele de lup
de la oraș la oraș

sînt ca o mașină care tușește și e
îndemnată de șofer să nu moară pe drum
nu știu să funcționez după manualul de
funcționare nu știu nici să ajung la destinație
după direcții precise
harta mea e făcută de un om de zăpadă care
în mijlocul verii stă la plajă netulburat
bea sharkland și desenează morminte
uneori împrumut de la el hainele
râsul ticul nervos
dincolo de tăcere pofta de viață ca o fereastră
se sparge la o singură piatră
între timp îmi aduc aminte de nașterea fiului meu
momentele mele de exuberanță încăpeau în
palma lui de 2 centimetri

așa cum anii ne înfașă copilăria cu tot felul de
gesturi surprize
ajung la stația de benzină ca un manechin pe care
privirile celorlalți îl transformă în țintă de tragere
prin gardul de bougainvillea trece primăvara
cu pistolul dezamorsat