degetele mele erau o ansă
care îţi căuta sufletul prin aburul cărnii
din corpul tău ploua cu amintirile
femeilor lumii

ai simţit printre crengile de afară
banchet cu flori efemere
după ce ne-am cunoscut pe îndelete
în fibra cea mai adâncă a trupului
după ce ţi-am primit ultima zvâcnire
a trupului muritor
iar sufletul ca un cais copt desupra gurii

am să-l sorb
îţi spuneam
am să-l sfârtec
ca şi cum nemurirea

ultima încordare a corpului tău
se pierdea ca un ecou
hăt în vintre sânge oase
până pe vârful limbii
care îţi spunea
că a început să plouă

de parcă sexul era incantaţie de paparude
şi electricitatea a strigat în nori
cum se striga pe afară în copilărie
a început mihaelaaa

curgeau norii prin burlane
desenând hărţi pe caldarâm
sau trimiţându-ne mesaje secrete
poate o disperare din cer
ne vâna demult
şi ni s-a strecurat în trup
cu ghimpele albastru al iubirii

îţi povesteam că dincolo de trupul tău
nu există nimic
dincolo de el creşte iarba
uitării

ai să te sprijini de propoziţia mea ca de o pernă
pregătită de somn
când voi rosti deasupra ta
nu
nu vom muri
mai mult decât se cade
dar se cuvine totuşi
să fim decenţi
şi să nu contrazicem povestea