aluatul dospește
noi luăm micile boabe de aer
și le punem pe ochi,
în loc de pete solare. copiii
au crescut mari, se joacă mult pe
calculator.

dragostea mea e ca o paranteză,
pământul e doar un cub din lemn de cireș
și toate laturile îi cad. se dă într-o
parte cu greu.

***

când alice se întoarce din drum vede
batiste cu urme de ceară pe ele, pe tatăl meu
pe mama mea care s-au iubit și
oameni străini peste care s-au cernut
nopți și o grămadă de frunze.

știi ar fi bine să mă duc eu înainte acasă
să văd dacă tanti a întins masa
a pus șervețele negre.

***
acolo e încă bine
pentru o bucată de păine
cineva a scrijelit
numere arabice și romane
cu un instrument de gravat.

apoi vine ploaia și copiii lui Alice încep
să mi se pară foarte frumoși.
îmi place să le adun jucăriile seara
să mergem toți la culcare, să
le spun povești
în miros de pâine caldă și colaci.

azi ne întoarcem de la un priveghi
și dragostea mea e atât,
mâine, după ce toate astea vor trece,
strângem masa, spălăm farfuriile, le punem
frumos în dulap și

o să curățăm și vița de vie care a ajuns
până sus la dormitor.