mi-ar fi greu să mă laud cu faptele
atâta timp cât legea
'ce dreapta face să nu știe stânga' e încă valabilă
de multe ori mâinile mele se spală una pe alta
își menajează reciproc palmele
mânuiesc același hârleț
tac despărțite de
șira spinării

nu mă pot lăuda nici cu gândul
țesut din surcele
paie și câlți
ca un cuib în copac
uneori mintea mea nu e proverbialul
coșulet de argint cu mere de aur
acum ea clocește ouăle tale
doamne
mâine din găoace vor ieși
mieii și duhul de grâu

totuși dac-ar fi să mă laud puțin
ar fi cu rețeaua mea de vase comunicante
care
iată
nu vrea nicicum să accepte embargoul vârstei
preferând
sabotajul