... strivită pentru totdeauna de talpa zgrunțuroasă a bocancilor săi de militar.

Să mai simtă încă o dată mirosul de cafea tare, nu poșirca cu apa și cu aripioare de gândaci roșii pe care Firfirică le răspândea în celulă, dupa ce le împraștia cărnița printre măselele stricate. ”Domnu’ e servit cu chou a la crème și cu iepure fezandat și sos de iman baialdi. Fazanul e deficitar, îi lipsește ceva. La Paris, la Chez Martine, dacă prinzi așa ceva poți să îi dai ospătarului cu tava în cap. Sau la Eger, lângă Budapesta. Totul poate să fie impresionant de bine gătit, un singur fir de păr de câine sau de pisică dacă ai găsit în pește, chelnerul revine cu o tavă pe care aduce un satâr, un cuțit și o drujbă, dintre care tu nu ai decât să alegi. Prost să fii să spui nu.”.

…strivită pentru totdeauna de talpa zgrunțuroasă a bocancilor săi de militar.

Și eu mă uitam tâmp în ochii lui roșii în care lumina ștearsă de pe coridor reflecta fotografia cu Marilyn Monroe brunetă, cu poponețul ei obraznic, lipită pe tăblia patului de deasupra și el mă înțelegea și mă întreba: ”Te-ai născut cu gusturile în sange, vere, sau le-ai învățat după fiecare bucătar?” Dar acum îi era bine. Îi era nespus de bine, deși gaura din spate începuse să se umple și pentru o clipă se gândi că va trebui să leșine, să cadă pentru a deversa tot pe acolo întreg surplusul de lichid. Sau poate că acum, liber, ar fi fost mult mai simplu să nu își mai amintească de alte poziții și să-și incizeze pur și simplu pulpa și pieptul și cartofii de la fiecare picior. Deja întarziase prea mult în baie și i-ar fi putut da ei de bănuit. Îi era străină onania, întotdeauna considerase că este dincolo de demnitatea sa de individ specializat în articulari. Labagiul pușcăriei este ca o virgină într-un vestiar de sportivi în cantonament.

…strivită pentru totdeauna de talpa zgrunțuroasă a bocancilor săi de militar.

Întinse mâna dincolo de perdea, luă foarfeca ei de pe etajera de sticla de sub oglindă și se reîntoarse cu tot corpul sub duș. În câteva clipe țâșnea apa din el ca dintr-o saltea cu apă, sprijinită de un perete egrasios de hotel. Părul ei pubian, proaspăt tuns și desprins din șurubul foarfecii îi trezi simțurile și își reaminti că e liber. Ce stimul imbecil!

…strivită pentru totdeauna de talpa zgrunțuroasă a bocancilor săi de militar.

Era bine, îi era nespus de bine, cu halatul ei pe umeri și cu trandafirul înfipt în gaura din spate, copleșit de aromă de cafea și de madeleinele proaspete. Bătuse tot orașul până aici cu trandafirul în mână, căutând o glastră, pe urmă realiză că nu se poate una ca asta și, trecând pe sub schelele șantierului fluiera. ”Băiete, vrei să faci un ban cinstit? Dă-mi o gaură!” Ea se întoarse și i se păru pentru prima data de o frumusețe copleșitoare. Pentru fata asta aș putea să merg până în iad și dincolo de el. Nu vorbea el, dar își însuși spusele cântărețului. Puse castronul de plastic cu frișcă proaspăt bătută pe masă ”pune-ți dacă vrei, în cafea” și i se așejă în poală.

… strivită pentru totdeauna de talpa zgrunțuroasă a bocancilor săi de militar.

O luă în brațe, o duse în dormitor, o aruncă pe pat și trânti ușa, cu piciorul. Atunci realiză ce zgomot de prost gust poate provoca o talpă de catană în ușă. Pentru prima oară după mult, mult timp avea ocazia să intre din nou în patul unei doamne și el se încălțase iarăși, din obișnuință cu bocancii militari, scâlciați. Așa că deschise ușa și își zbură din picioarele cătrănite încălțările, una câte una, care aterizară peste îmbrăcămintea sa ponosită,

… strivită pentru totdeauna de talpa zgrunțuroasă a bocancilor săi de militar.