Privindu-vă-n oglindă figurile posace,
Cerşindu-vă speranţa că mâine va fi bine,
Distrugeţi adevărul schimbându-l în ruine
Şi desenaţi iluzii de linişte şi pace.

Îndestulaţi cu ură şi cu visări deşarte,
Vânaţi cu cerbicie doar propria dreptate.
Călcând pe lucruri simple, n-aduni seninătate,
Ci-n suflet doar minciună şi-n ochi sclipiri de moarte.

Căutaţi-vă poeţii în fiecare casă,
Rugaţi-i să v-adune cuvintele-n poeme
Alcătuind descânturi la propriile blesteme!
Apoi, şoptiţi o rugă şi să-i poftiţi la masă.