am smuls tencuiala parte cu parte ca și cum
l-am ciupelit de piele moartă ca pe un ou fiert căruia vrei să-i îndepărtezi
coaja și să-i rămână albușul moale. pe acest perete
ți-ai derulat filmul vieții și pe care ai primit un oscar de plumb
trântit în brațe ca un copil ce nu scâncește
vroiam să ajung la miez. să pipăi moalele interiorului.
să pun gura și să inspir povestea ta, să fiu și eu premiată pentru un rol secundar
mă obsedează fața ta de ipocrit cu zâmbet larg și fals în care-ți etalezi dinții
ajunsesem să fac cratere în beton. nimic
pocnea așteptarea în mine.
îmi venea să plâng în hohote ca o pisică sonată ce zgârie
un perete vechi ca să-și ascută gheara. mă durea mâna, degetele mi-erau amorțite
aș întoarce peretele ăsta pe dos, te-aș proiecta cu capul în jos și-apoi
am să râd de tine ca la stand up comedy
pe jos un morman de chiștocuri de țigări îmbibate în scrum. nu erau ale mele. eu nu fumez
inhalam var căzut. peretele începea a semăna tot mai mult cu un ciolan de carne
ciugulit de păsările răpitoare. se dezbrăca. îl dezbrăcam să ajung acolo
adie un vânt cald, enervant. cine a deschis fereastra?
off, am obosit. m-am întristat
Comentarii aleatorii