&

coastele californiei,
fără un dumnezeu să le mângâie cu pildele,
cu pletele sale,
ca un organism de noroi și mândrie,
dus de smurdul românesc la cel mai apropiat muzeu
de pomi ai binelui și răului,
aș mai scrie despre oamenii care trec strada mea,
despre câinii fără zgarda de purici,
despre scriitorii fără sincere felicitări,
despre cum merită toți,
o iarnă cu cele mai dragi holograme,
înainte de westernul personal.

&

dar pe mine mă mișcă politica, frate,
ca pe o cucoană grasă vizitele la moll,
ca pe un nene vesel, Polar, mamă ce frig behehe e,
mă mai mișcă și înjurătura offline a lui bush,
a, și naiba mă mișcă,
să îți fac declarațiile de venit,
cum că tu
mă posezi pe mine,
și oficial deci,
ești falimentară…

&

îți furam formele de pronunție,
ca un turist peisajele de glorie ale vacanței lui,
câștigată la dero alb dalb,
te mușcam de urechea fericită,
și îți arătam cum mor oamenii în exploziile mașinilor capcană,
șampanie în case și hematii în grevă,
defilând pe corpuri cu bilet numai dus
la o morgă amenajată,

&

mi-ai spus că sunt deștept,
că duc gunoiul în fiecare zi,
că fac piața,
că sunt crainicul gândurilor tale,
și ți-am răspuns că gunoiul e magnetizat de container,
că marketul este bine luminat,
că tu vorbești cel mai bine noaptea,
în trupul de stampă arsă,

&

jur ca un comunist pe mormântul lui ceaușescu,
jur ca un ideea-list în peștera lui platon,
jur ca un vagabond țigan ,
să mor io în hawai,
dacă nu
mulți se întorc pentru un falset ,
pentru un featuring cu vânzătoarea de semințe,
pentru o carte în care și-au anulat toate clipele lui carpe diem,
jur pe imnul național al pâinii,
că sigur voi alpiniza trupul morților mei români,
ai grijă să nu trezești
colina unde moldava mare
vorbește cu moldava mică,

&

și ca o veioză între parfumurile tale,
strecor un semn în ocean,
să rămânem grapine ale idealului s. f.,
păpuși care mor odată cu copiii.