nu te ascunde după chipul meu,
nu mai suport pădurea gramaticală a nervilor tăi.
nu te mai pun la capătul propozițiilor mele
nu mai ești ghilotina interogativă
chipul tău n-are rost în spatele chipului meu
sărutându-mi zi de zi coloana vertebrală.
ia mătura fărașul ligheanul cu apă
și deretică în camera fetei noastre
care astă noapte a aflat ce e marijuana
apoi în a fiului nostru
care ieri s-a îmbătat prima oară
apoi în cea a noastră și nu,
nu uita să-ți iei obrajii înlăcrimați
din spatele chipului meu
trebuie să merg în oraș să fac afaceri
să plătesc apa lumina și gazele
cum să mă arăt așa între concetățeni?
păstrează-te pură până mă voi întoarce victorios,
voi lăsa pielea de vierme în scara blocului,
și mâine voi avea nevoie de ea.
păstrează-ți chipul, iubito
în noaptea asta curba oboselii va țâșni brusc
de pe grafic și mi se va înfige pentru totdeauna în spate.
Poezie:
Comentarii aleatorii