pierde-mă,
uită-mă, adună-mă
aruncă umbrela și ia-mă-n brațe
și ploaia ne udă,
de sus până mâine
în jur nu-s decât mașini rănite
ce se târăsc printre băltoace.
plouă fără zgomot,
tenace, insistent
suntem uzi până-n rădăcină:
părul, obrajii, hainele, dorințele, mustesc
și cuvinte jilave
se strecoară zgribulite
pipăindu-ne.

îți place de mine?
da îmi plouă șoapta,
îmi place cum te îmbraci,
ce faci, ce spui, cum umbli
îmi placi în totul
așa că nu-ncerca
să schimbi ceva
ce-ar putea să iasă prost
rămâi așa cum ești:
udă, lipită de mine
și mai ales,
curioasă.